Se spune că „omul sfințește locul”. Și există locuri și localități care intră în istorie – în istoria semnificativă cu adevărat – prin oamenii care s-au născut, au trăit ori și-au legat, într-un fel sau altul, numele și renumele de ele. Locul natal i-a fost omului prima hartă a vieții, iar omul a pus locul natal pe harta lumii. De fapt, există o tainică și reciprocă înrâurire între om și loc; o reciprocitate de o complexitate și de o profunzime anevoie de surprins, fie și parțial, în cuvinte. Laconic, cât îi datorează omul locului se știe: s-a hrănit din pământul lui și în el și-a așezat străbunii. Iar cât îi datorează locul omului s-a văzut și azi, cu prilejul anunțat în titlul acestui text la fel de laconic.
A devenit o tradiție ca Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, să patroneze sărbătoarea hramului bisericii din centrul satului său natal, comuna Rozavlea, Maramureș. Leagăn al ancestralului voievod Ioan – Ioan fiind, de altfel, și numele de botez al Preasfinției Sale – , Rozavlea, satul cu trei etimologii onorante, dar insuficiente pentru a-i exprima sufletul, a fost cuprins și în acest 8 septembrie de o atmosferă regească, împărătească. Însoțit de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, întâistătătorul eparhiei noastre a slujit Sfânta Liturghie în Altarul de vară, altar împodobit cu o frumoasă pictură murală. Le-au stat alături Pr. Vasile Cozma, parohul bisericii, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, Pr. Grigore Andreica, proin-protopop de Vișeu și fost paroh al comunității, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei „Sfânta Treime” din Baia Mare, alți preacucernici slujitori ai Sfintelor Altare. Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei, condus de părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, și corul parohial, dirijat de domnul profesor Gheorghe Tăut, au împodobit melodic sărbătoarea, iar deosebita interpretă Maria Mihali a adus duioase lacrimi în ochii celor prezenți, la priceasnă.
„În Biserica slavei tale stând, în Cer a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească; deschide nouă ușa milei tale”… O frumoasă rugăciune, intrată în evlavia poporului, rugăciune la care a făcut referire și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, în debutul cuvântului său de învățătură la Nașterea Maicii Domnului. „Într-un asemenea moment, de o încărcătură duhovnicească deosebită, și noi, astăzi, aici și acum, în această sfântă incintă, în acest loc sacru, în curtea Casei Dumnezeului nostru, am venit să ne arătăm recunoștința, să ne arătăm dragostea și evlavia față de ceea ce a făcut Maica Domnului pentru noi.” După ploaia binecuvântată din ajun, Mântuitorul i-a pregătit Maicii Sale o zi însorită, „o zi încărcată de lumină și de har”. Din Tradiție și din sinaxarul zilei, Preasfinția Sa le-a deslușit credincioșilor aspectele istorice și duhovnicești ale Zămislirii și Nașterii Maicii Domnului. Fecioara Maria este rodul făgăduinței drepților și sfinților ei părinți Ioachim și Ana, cei care, în postiri, „au bătut la porțile Cerului cu rugăciunea” până când arhanghelul bunelor vestiri, Gavriil, le-a adus vestea multașteptată. Apoi, Preasfințitul Părinte Timotei a vorbit despre lucrarea pe care Maica Domnului – „discretă, înțeleaptă, plină de smerenie și plină de dragoste” – o face pentru fiecare dintre noi. „Ea poartă de grijă neamului nostru românesc, ca o mamă iubitoare, ca o mamă care s-a făcut pildă tuturor femeilor creștine; de smerenie, de dragoste, de armonie, de cumințenie, de răbdare, de frumusețe duhovnicească.”
„Este ziua ei. Este ziua Maicii Domnului. Este ziua în care noi, creștinii de pretutindeni, sărbătorim, cinstim și, mai ales, trăim, în chip cu totul și cu totul deosebit, momentul acesta sacru, al venirii în lume a Aceleia care urma să poarte, în sânul ei de mamă, pe Cel care a făcut Cerul și Pământul, pe Unul din Sfânta Treime, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.” De aceea, venind „cu evlavioasă pomenire la ziua ei cea preafrumoasă, să-i spunem Maicii Domnului bucuriile și dorințele noastre, să-i spunem necazurile și supărările noastre, să-i spunem durerile sufletelor și ale trupurilor noastre, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a Maicii în fața Fiului ei”.
În cuvântul de final, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a apreciat că Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului devine, la Rozavlea, un adevărat eveniment istoric. „Se împlinesc patruzeci și nouă de ani de când a început această poveste de iubire între Dumnezeu, Maica Domnului și poporul voievodal din Maramureș, prin venirea patriarhului României, în 1971, în 15 August, aici, în Rozavlea Maramureșului.” Atunci a început o mare poveste de iubire, binecuvântată de întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, de ierarhii și preoții prezenți la acel eveniment. „Acea poveste n-a mai încetat. Continuă. Povestea aceasta de dragoste continuă și ea este aprinsă și sporită de la un an la altul.”
Cu ocazia acestui înălțător praznic, părintelui paroh, vrednicului preot Vasile Cozma, i-a fost decernată Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”. De asemenea, domnului Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș, i-a fost decernată Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”. În cuvinte emoționante, părintele paroh i-a mulțumit lui Dumnezeu, Maicii Domnului, preasfințiilor lor și păstoriților săi pentru toate darurile duhovnicești de care s-a bucurat de când se află în acest loc binecuvântat, sfințit de pașii voievozilor și patriarhilor. Din partea sa, a Consiliului Parohial și a credincioșilor le-a dăruit celor doi ierarhi câte o tradițională icoană a Maicii Domnului, pictată pe sticlă.
Într-un tărâm în care lucrurile sunt privite, adesea, ca petrecându-se pe un alt plan cauzal și dintr-o altă perspectivă, ca în priceasnă – „Zorii de nu s-ar ivi / Soarele n-ar răsări” – , orice revenire este mai mult decât o întoarcere acasă