Generalul de brigadă (r) IOAN BELEA este de părere că de la o anumită vârstă viaţa trăită și activitatea desfăşurată, oricât ar fi ele de interesante, devin o poveste, pe care o mai spui nepoților, o împărtăşeşti cu apropiaţii, cu noile cunoştinţe sau cu cei care sunt dispuşi să te asculte. Și are dreptate.
Povestea generalului Belea nu se deosebește pe fond de cea a altor fii ai Maramureşului născuţi în acea perioadă decât prin profesiile acestora. Majoritatea lor au plecat în lume din familii sărăcite de cotele pentru stat și colectivizarea din anii 50-60, care nu şi-au permis să întreţină la liceu sau facultate decât unul sau cel mult doi copii, iar restul familiei a luptat din greu ca pruncii lor să ajungă “domni” la oraș.
Povestea vieţii generalului Belea este legată de o carieră militară de peste 37 ani, din care cea mai mare parte în domeniul relaţiilor militare internaţionale.
S-a născut la 9 ianuarie 1949 în Rozavlea. Mama este leordeancă, iar tatăl – rozovlean. Viaţa şi amintirile cele mai frumoase sunt legate însă de Leordina. Este cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei. Ademeniţi de “vestul sălbatic” românesc parinţii împreună cu bunicii după tată s-au stabilit în anul 1950 în actualul judeţ Satu Mare, comuna Halmeu, satul Mesteacăn, o localitate săracă de câmpie, cu o populatie de 200-250 de locuitori, formată în cea mai mare parte de “emigranţi” din Maramureș și din alte părți ale țării. Pentru toți, inclusiv pentru oamenii din munţii Maramureşului, “pusta” din vestul ţării era speranţa lor de mai bine. Din păcate, speranţele au fost deşarte, atât pentru ei, cât şi pentru copiii lor.
Îşi începe studiile primare în satul Mesteacăn, la vârsta de 6 ani, într-o sală de clasă în care învăţau concomitent elevii din clasele I-IV. Întrerupe școala un an din lipsa ciclului gimnazial, după care cotinuă clasele V-VI în oraşul Halmeu, situat la aproximativ 3 km de satul Mesteacăn, iar clasa a VII-a o face în comuna Leordina. În 1963 este admis la liceul româno-maghiar “Kolcsey Ferenc” din Satu Mare, secția Limba Română, unde urmează clasa a VIII-a.
Colectivizarea face ca viaţa familiei sa fie tot mai grea. Anul de liceu la Satu Mare este marcat de lipsuri materiale şi privaţiuni, o navetă istovitoare de aproximativ 30 de km zilnic, cu lecţii facute pe genunchi în gări sau în vagoane de tren.
În 1964 părinţii îsi repară propria greşeală şi revin în Maramureşul istoric, în comuna Leordina. Acest eveniment i-a permis să continue studiile la Liceul Teoretic “Bogdan Vodă” din Vişeu de Sus, pe care l-a absolvit în anul 1967 după sistemul cu 11 clase.
Pentru a-şi asigura mijloacele materiale necesare studiilor, în vacanţele de vară lucrează împreună cu tatăl în exploatări forestiere (“în butin”) în zona Ilia-Dobra-Hunedoara.
Pe fondul unei decizii a Ministerului Forţelor Armate (MFA la data respectivă) de a-şi pregăti proprii specialişti în domenii ca medicină militară, limbi străine, psihologie, etc, în instituții civile de învățământ superior, este selecţionat pentru profilul limbi străine şi urmează cursurile Universităţii Bucureşti, Facultatea de limbi slave ca student bursier militar al MFA. A fost o selecţie drastică. A fost declarat admis alături alți 13 reușiti din cei 109 candidaţi selecționaţi de MFA în acel an să participe la concurs în unităţile civile de învăţământ. În 1975 urmează un curs intensiv postuniversitar de limba engleză la Universitatea București. Această alegere de orientare spre limbi străine i-a marcat hotărâtor viața și cariera. Cele mai mari realizări sunt legate direct sau indirect de cunoașterea la nivel profesional a limbilor rusă și engleză și la nivel avansat a limbii franceze.
În anul 1971 este avansat la gradul de locotenent, iar în anul 1972 termină facultatea cu examen de stat cu nota maximă, în urma căruia obţine diploma de profesor, acordată de Universitatea Bucureşti.
Începe cariera de militar activ în Departamentul de relaţii externe al MFA, care se ocupa de coordonarea relaţiilor dintre MFA şi ambasadele străine la București, şi în special cu diplomaţii militari acreditaţi în România. A fost o perioadă extrem de activă şi interesantă pentru un tânăr ofiţer de a intra în contact cu lumea exterioară României acelei perioade.
A participat la numeroase activităţi oficiale organizate de ambasadele străine şi în cadrul Tratatului de la Varşovia, fapt ce i-a permis să cunoască aspecte intime din culisele politicii externe şi funcţionării acestei organizaţii militare şi a relaţiilor ei speciale cu armata română.
Trecând peste reticenţele ideologice legate de această perioadă, îşi aminteşte ca fapt inedit că în trei situaţii i-a facut translaţie lui Nicolae Ceauşescu pe timpul unor activităţi militare organizate pentru diplomaţii militari acreditaţi în România şi unele delegaţii militare străine.
În anul 1990 se transferă la Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, unde îndeplineşte succesiv funcţii de execuţie şi conducere.
În această perioadă participă la activitățile interne și externe de mare deschidere pentru acea perioadă şi execută mai multe deplasări peste hotare, în cadrul programului “Parteneriat pentru Pace”, care a asigurat pregătirea pentru integrarea în NATO a tării noastre. Conduce un curs de limba engleză pentru piloții militari care urmau să zboare pe avionul MIG-21 Lancer, modernizat de Israel şi participă în cadrul unor grupe de organizare a show-urilor aeriene militare care au avut loc în acea perioadă.
În perioada 1996-1997 urmează Colegiul de comandă şi stat major din cadrul Academiei de Înalte Studii militare şi Cursul de diplomaţi militari al Statului Major General. În anul 1997 susţine concursul pentru statutul de diplomat militar, fiind declarat admis din 5 participanţi la concurs. În 1998 este numit ataşat al apărării, militar, aero şi naval al Românei în Federaţia Rusă, Republica Belarus, Kazahstan şi Uzbekistan, unde activează până în anul 2003.
A fost o perioadă de muncă intensă, dar interesantă, onorantă şi captivantă. Se cunoaşte că principala activitate a unui diplomat militar este, pe lângă dezvoltarea relaţiilor cu statul şi armata ţării unde este acreditat, culegerea prin mijloace licite a unor informații politico-militare şi militare despre ţara unde este acreditat şi informarea conducerii armatei României cu aspecte de interes pentru aceasta. A fost martor la mai multe evenimente care s-au petrecut în aceată perioadă: cele două războaie din Cecenia, conflictele din Iugoslavia, Kuweit, Afganistan și Irak si atacurile teroriste care au avut loc în Rusia la Teatrul Dubrovka (Nord Ost) şi şcoala din Beslan. Deși perioada maximă de acreditare a unui atașat militar este de patru ani, ministrul Apărării Naționale i-a prelungit misiunea cu încă un an. După terminarea misiunii, îndeplineşte funcții de comandă în Direcţia informaţii din Statul Major General şi este avansat la gradul de general de brigadă. Îsi încheie activitatea de militar activ şi ofiţer de informaţii în 2004.
În perioada 2007-2015 este desemnat reprezentantul României, ca țară membră, într-o instituţie financiară internaţională cu sediul la Moscova, unde îndeplineşte funcţiile de director adjunct al Trezoreriei, iar ulterior şef al Departamentului pentru managementul activelor şi pasivelor Băncii în valoare de peste 1 miliard de euro, ambele structuri reprezentând plămânii oricărei instituţii financiare, naţionale sau internaţionale.
Şi-a îndeplinit mandatul pe timpul preşedinţiei lui Boris Elţîn şi Vladimir Putin, având privilegiul să-i întâlnească de mai multe ori la activităţi oficiale, iar pe cel din urmă și personal, timp de câteva zile pe timpul vizitei de stat a preşedintelui Ion Iliescu în Federaţia Rusă. Generalul Belea, în calitate de ataşat militar, l-a însoţit pe fostul presedinte al României în calitate de ofiter de legătură, perioadă în care a avut acces la multe locuri închise publicului larg, inclusiv la apartamentele Kremlinului, unde a fost cazat cu dl. Ion Iliescu.
A efectuat peste 50 de deplasări în străinătate în interes de serviciu sau personal. În topul locurilor exotice de interes se situează Alaska şi Cuba.
În cele două perioade de activitate la Moscova a avut privilegiul de a cunoaşte cum funcționează două motoare ale lumii contemporane – geopolitica şi finanţele. Este traducător autorizat de Ministerul Justiției al României.
În plan strict personal cele mai mari realizări sunt legate de o căsătorie reuşită si frumoasă de 46 de ani cu Carmen Ofelia, de profesie inginer şi de cei doi copii, Diana Mona şi Irina Floriana, ambele absolvente ale Academiei de studii economice, şi cei trei nepoţi, care fac mai frumoasă viaţa la orice vârstă.
“Pui de moroşan” adevărat, poartă în suflet ca pe o icoană sfântă în toate peregrinările sale prin lume şi viaţă dorul şi dragostea de Maramureş şi face din originea sa de maramureşean un titlu de onoare şi mândrie.