Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Sărbătoarea Paștelui este precedată de o lungă perioadă de post, în care se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului.
Ultima săptămână din Postul Mare, numită Săptămâna Patimilor, începe în Duminica Floriilor, când se sărbătorește intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim, și se sfârșește în Sâmbăta Mare. Este săptămâna în care sunt comemorate patimile lui Iisus, răstignirea și moartea Sa din Vinerea Mare.
Postul Paștelui este cel mai lung și mai aspru dintre toate cele patru posturi importante de peste an. Durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor. Anul acesta Postul Paștelui (sau Postul Mare, cum îl mai numesc oamenii) a început pe 27 februarie. În Postul Mare creștinii trebuie să dea dovadă de o grijă spirituală sporită, prin renunțarea la anumite alimente și băuturi. Mai mult, aceștia trebuie să se înalțe sufletește prin rugăciune și fapte bune, să se rețină de la anumite gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele. Acest lucru înseamnă că postul trupesc trebuie însoțit de postul sufletesc.
Săptămâna Patimilor este ultima săptămână a Postului Paștelui. În această perioadă se fac slujbe bisericeşti pentru pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ înainte de răstignire şi învierea Lui. Slujbele Utreniei din Săptămâna Mare se săvârşesc seara, sub formă de Denie, conform obiceiului străvechi potrivit căruia ziua începe la apusul soarelui şi se termină la apusul zilei următoare. Deniile se săvârșesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
În Borșa, tradițiile și obiceiurile prilejuite de Sfintele Paști au rămas neschimbate de secole. Borșenii acordă o importanță deosebită pregătirilor pentru sărbătorile pascale. Timpul este împărțit între lucrul casei și rugăciune. Cei care au ținut post merg la spovedanie, pentru a întâmpina aceste sărbători cu sufletul curățit de povara păcatelor lumești. Încă de luni, femeile încep curățenia de Paști. Casele sunt văruite, încăperile aerisite, totul se spală, se împrospătează și se înfrumusețează. Grădinile și curțile au parte de aceeași atenție, astfel că spre sfârșitul săptămânii curățenia se încheie și se trece la pregătirea bucatelor.
În joia mare se fac copturile: pită, cozonac și pască. În Vinerea Mare se ține post negru sau se ajună, iar seara se merge la biserică pentru Prohod. Sâmbătă este sacrificat mielul și sunt pregătite drobul de miel sau mielul la ceaun. Seara se vopsesc ouăle și se pregătesc hainele și coșul pentru Slujba de Înviere. În coș se pun bucate (ouă, pască, vin, sare, cozonac) ce urmează să fie sfințite de către preot. Din aceste bucate sfințite se va servi în fiecare din cele trei dimineți ale sărbătorilor pascale. În Ziua Învierii, copiii mici merg în tez, din ușă în ușă, vestind Învierea Domnului Isus Cristos și sunt răsplătiți cu ouă roșii pe care le pun în trăistuțe. Masa tradițională din această zi este prilej de reunire a familiilor. A doua și a treia zi de Paști sunt dedicate vizitelor la prieteni sau rude.
Un obicei specific zonei Borșa este „datul în huțuță”, o reminiscență a unor vremuri în care nu existau atât de multe forme de divertisment și, totodată, o manifestare a curajului pentru tinerii bărbați. Cu o înălțime considerabilă, între 12 și 16 metri, huțuța este construită în Săptămâna Mare, din trunchiuri înalte de copaci, aduse din pădure de mai mulți bărbați voinici. De trunchiuri sunt legate un vârtej și un scaun, huțuța fiind de fapt un fel de leagăn sau scrânciob de dimensiuni mari, destinat adulților. Este ancorată în chingi, astfel încât să aibă stabilitate. Feciorii și fetele se huțuță (leagănă) în tandem, în poziția din picioare, ajutându-se unii pe alții pentru a se da avânt, fără a depăși înălțimea huțuței. Doar cei mai curajoși, singuri, reușesc performanța de a se roti în jurul axei huțuței, legănându-se din ce în ce mai repede și dându-se „peste cap”, în aplauzele întregii asistențe.
În Postul Mare, dar mai ales în Săptămâna Patimilor, pe toate dealurile Borșei, copiii se îndeletnicesc cu un alt obicei, inițiat probabil în perioada în care principala ocupație a borșenilor era mineritul: împușcatul cu carbid, un joc de Paște practicat în credința că astfel ”piatra de pe mormântul lui Iisus va fi spartă”.
Obiceiurile tradiționale de Paște practicate în Borșa sunt multe și variate. Oamenii evlavioși țin post negru (se mai practică și azi), de joi și până duminică.
Până nu demult, în Joia Mare se făcea un foc mare afară, noaptea respectivă considerându-se cea mai friguroasă și lungă noapte pentru morți. Lângă foc se puneau apă, pâine și ouă, pentru ca spiritele care „vin acasă” să se sature și să se încălzească.
În Vinerea Mare, se vopsesc ouăle, natural, în apă în care s-au fiert coji de ceapă roșie și galbenă, ceea ce le conferă o culoare distinctă, roșu maroniu. Pentru decorare sunt folosite frunze de pătrunjel sau mărar. Pentru ca roşul să fie şi mai frumos se poate folosi şi sfecla roşie, iar după ce sunt scoase din apă se dau cu puţin ulei sau untură pentru le da strălucire.
În Duminica de Paște, înainte de a se merge la slujbă, într-un vas cu apă proaspătă se pun un ou roșu și un ban, apă în care se spală toți ai casei. Moneda (care în vechime era de argint) se lasă trei zile în apă, iar apoi se dă cadou la un copil, ca talisman purtător de noroc. Un alt obicei tradițional este mersul „cu stropitul”, a doua zi de Paște.