Icoana Maicii Domnului Prodromița dăruită Mănăstirii Borșa – Pietroasa
Astăzi, 12 august 2016, Mănăstirea Borșa – Pietroasa a primit un dar minunat, adus de departe, din Sfântul Munte Athos: Icoana Maicii Domnului Prodromița, o copie realizată în argint după Icoana făcătoare de minuni aflată în Biserica Schitului românesc Prodromu.
Icoana a fost întâmpinată cu evlavie și bucurie de către credincioși. Un sobor de preoți a oficiat slujba religioasă, în prezența a numeroși borșeni veniți, cu mic, cu mare, să vadă și să atingă noua icoană, fiecare credincios având în gând o rugă tainică și în suflet credința vie că dorința i se va împlini.
Bucuria acestui moment a fost posibilă grație unui borșan care a donat mănăstirii splendida icoană, copie fidelă a icoanei făcătoare de minuni din Sfântul Munte Athos.
Istoria zugrăvirii acestei icoane începe în anul 1863 când părinții Nifon și Nectarie, ctitorii Schitului Românesc Prodromu, având în inima lor o mare dorință de a dobândi o Icoană mai însemnată și de minuni făcătoare a Maicii Domnului, care să fie așezată în biserica schitului, au început a căuta în Iași, fosta capitală a Moldovei, un iconar mai iscusit.
Au găsit un pictor bătrân, cu numele Iordache Nicolae, cu care s-au învoit să le facă sfântă icoană după modelul pe care i l-au dat părinții.
Și a început lucrul bătrânul pictor, lucrând cu spor veșmintele și fondul, lăsând la urmă fețele, după obiceiul pictorilor. Când a isprăvit veșmintele, a început a lucra la chipurile Maicii Domnului și al Domnului nostru Isus Cristos. Dar nimic din ceea ce lucra nu era nici potrivit, nici frumos, ci din contră, era strâmb, urât și nepotrivit.
Dezamăgit de neputința lui de a picta chipurile, bătrânul pictor a acoperit icoana cu o pânză curată și, cu sufletul întristat, rugându-se și închinându-se până la obosire, s-a culcat. A doua zi, sculându-se mai de dimineață, a descuiat ușa odăii unde picta icoana și a început a-și pregăti cele trebuincioase pentru pictură, având multă dorință de a putea termina ceea ce a început. Rugându-se la Maica Domnului să nu pătimească la fel ca în ziua trecută, a ridicat pânza de pe fața icoanei.
Atunci a văzut că sfintele fețe erau cu dumnezeiască minune îndreptate după toată cuviința și de sine săvârșite și pline de har dumnezeiesc. Bătrânul pictor și-a chemat ucenicii și cu toții s-au minunat și au proslăvit numele Maicii Domnului. Spre adeverire, bătrânul pictor a lăsat un înscris care poartă pecetea și iscălitura lui, având următorul cuprins:
“Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat mâna întâia şi a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri, cu totul au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, şi când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârşit precum se vede; şi eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane. Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iaşi”.
